Proiecte selectate
Autorii proiectelor selectate in Open Call-ului din 2026 al UNBOXING BRÂNCUȘI au fost anunțați pe 22 iunie 2026. Vezi mai jos detalii despre fiecare.
Ediția 2026
Autorii proiectelor din 2026
111invers1
111invers1 e un tandem de creație și dialog interdisciplinar fondat în 2020 de artiștii Lumi Mihai și Mugur Grosu în ideea de a aduce împreună arte complementare. Zonele principale de lucru sunt poezia, memoria și spațiul public. Numele grupului e un simbol grafic intraductibil: patru cifre 1 încolonate, cu a treia reprezentată invers - simbolizând alteritatea și dialogul, dar și derizoriul tentativei de a-l „transcrie” ad literam. Tandemul a realizat o serie de lucrări cu caracter permanent în spațiul public (o picto-poezie murală la Sibiu, o instalație în București, 4 instalații în Reșița, 6 intervenții în Timișoara), a susținut spectacole performative în toată țara dar și în Frankfurt sau Budapesta, și a participat la numeroase expoziții și manifestări colective, în special prin /SAC - Spațiul de Artă Contemporană.
Alexandru Damian
Alexandru Damian este un artist interdisciplinar din București, cu formare în arhitectură și experiență în fotografie, video, gastronomie, securitate la incendiu, web development și inteligență artificială. Practica sa se dezvoltă la intersecția dintre tehnologie, artă, cercetare și tradiție, explorând modul în care inteligența artificială poate deveni un instrument de investigație, interpretare și colaborare umană, fără a înlocui dimensiunea sensibilă și materială a creației.
Ana-Maria Anania
Ana-Maria Anania (n. 1995, Piatra-Neamț), a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași și a debutat în 2021 cu volumul de poezii "sleep paralysis", la editura Cartea de după, București. A publicat în reviste și platforme literare precum: Echinox, Zona literară, O mie de semne, Revista Kryton, Revista Conta, Parnas XXI, Axis Libri, Noise Poetry, Revista Planeta Babel, Revista Golan etc. Face parte din antologia Caietul de la Săvârșin #16, "mai deloc pomeniți", în urma participării în Tabăra de poezie de la Săvârșin din 2023.
Angelica Stan
Angelica Stan a debutat în 1999 cu volumul de poezie "Bumerang", la Ed. Cartea Românească, obținând premiul pentru debut în poezie. A publicat apoi volumele "Testul Umbrei" (2005), Clona (2009), ”Spații intermediare” (2016), ”Produse miraculoase” (2018), ”O femeie urmarește ploaia de la etajul opt” (2020), ”Exponate de artă brută” (2022) și ”Nimic mai fragil decât creșterea” (2024). A publicat grupaje de poeme în reviste precum Poesis International, Tomis, Vatra, Matca, România Literară, Luceafărul etc. Poemele ai au aparut în antologii precum Pielea mea răcește lumea (2025) și Versopolis (2024). A creat sau a colaborat la o serie de proiecte culturale interdisciplinare precum Tulbure/ Clar (Dâmbovița Delivery, 2025), Spații în lumina poeziei (Noaptea Muzeelor, 2023), Architecture Club 55 (ziar personal și volum de poezie, AFCN, 2024, coord. uncristian), Omission Possible (cu Mutual Loop/ Martina Tritthart, Holger Lang, Forumul Cultural Austriac, 2022), Reinițiere prin peisaj (cu Andra Panait, A&A, în cadrul Romanian Design Week, 2022), Identități fragile (cu Andra Panait, ARCUB, 2021), Un album ca o istorie a literaturii (AFCN, 2021, cu uncristian), Togetherness (RDW, cu Andra Panait A&A, 2021). Este arhitectă cu master și doctorat în urbanism, profesoară la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București.
Anio Ciutac
A studiat arhitectura la Cardiff University. Practica sa explorează intersecția dintre arhitectură, artă și cercetarea materialelor. Prin colaborare și explorare, este interesată de spații marcate de tensiuni istorice, unde memoria personală se întâlnește cu experiența colectivă. Privește orașele, satele și spațiile dintre ele ca expresii ale comunităților care le modelează. Este atrasă de materialele care păstrează urmele propriului proces de transformare, prin structură, textură și semnele lăsate de intervenție. Lucrările ei pun sub semnul întrebării utilizările convenționale ale materialelor, folosindu-le în moduri neașteptate pentru a descoperi noi forme de expresie. O interesează în special procesele în care materialele capătă o dimensiune evocativă, iar sensul se construiește printr-o serie de transformări și întâmplări. Pentru ea, procesul de lucru este unul fluid, în care intenția și norocul coexistă.
Aurelia Mihai
Aurelia Mihai (n. la București, România) este o artistă vizuală și regizoare care trăiește și lucrează în Hamburg, Germania. Ea a dezvoltat o practică artistică bazată pe cercetare, care reflectă asupra procesului și explorează potențialul mediilor bazate pe timp pe care le utilizează, fie că este vorba de instalații video, film, fotografie, performance sau intervenții în spații publice. În opera sa, ea combină într-un mod complex aspecte ale documentării și cercetării științifice cu ficțiunea. Legendele și evenimentele istorice oferă adesea ocazia sau punctul de plecare pentru o examinare socio-critică a prezentului. Puterea narațiunilor sale artistice și cinematografice rezidă în legarea evenimentelor sociale și istorice de experiențele și amintirile subiective. În acest fel, ea negociază narațiunea, memoria și timpul într-o varietate de moduri, conferindu-le semnificație istorică și socială. Aurelia Mihai a primit numeroase premii și a participat la numeroase expoziții personale și de grup, printre care la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, România; la Hamburger Kunsthalle; la Martin Gropius Bau din Berlin; K21 din Düsseldorf, la Muzeul Ludwig din Köln; la „The Worldly House” în cadrul Documenta 13 din Kassel, Germania; Muzeul din Salzburg, Austria; Museo Nacional Reina Sofia din Madrid, Spania; Muzeul Cobra din Amstelveen, Olanda; Muzeul de Artă Contemporană MOCAK din Cracovia; Muzeul de Artă Chelsea, New York, SUA; Muzeul de Artă Cheekwood, Nashville, Tennessee, SUA; Galeria Cass – Central House, Londra, Marea Britanie, Centrul de Artă Contemporană și Lumea Naturală, Plymouth, Marea Britanie, Galeria Institutului de Arte din Sheffield, Universitatea Sheffield Hallam, Sheffield, Marea Britanie, la Centrul Pompidou, Paris, Les Abattoirs - Musée - Frac Occitanie din Toulouse, Franța, BenalSur, Muzeul National de Arte Visuale din Montevideo, Uruguay, Palatul Artelor din Napoli, Italia, și Muzeul Național de Artă al Secolului XXI (MAXXI) din Roma, Italia.
Carla Schoppel
Carla Schoppel este absolventă de filosofie, curator și autoare implicată în proiecte culturale la intersecția dintre artă, educație și reflecție socială. Scrie despre artă contemporană, literatură și fenomene culturale, fiind interesată de felul în care imaginile, ideile și poveștile modelează experiența umană. În paralel, dezvoltă proiectul artistic Schoppel Cut, dedicat colajului analogic, unde filosofia și poezia se întâlnesc într-un limbaj vizual personal. Textele și proiectele sale explorează memoria, identitatea, fragilitatea și transformările lumii contemporane, într-o abordare interdisciplinară care îmbină analiza critică cu sensibilitatea artistică.
Cristian Eduard Drăgan
Cristian Eduard Drăgan este realizator de film și cercetător stabilit în București. A studiat regia de film la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale". Este doctor în filologie cu o teză despre metacinema (Universitatea din București). Prin proiectele sale explorează tematici diverse, cum ar fi metareferențialitatea, defamiliarizarea, intermedialitatea, realitățile alternative sau bântologia.
Dan Jauca
Dan Jauca (n. 1974, Suceava) este artist vizual și profesor. Absolvent al secției Sculptură a Universității de Arte „George Enescu” din Iași, dezvoltă proiecte de instalație și sculptură care investighează relația dintre peisaj, spațiu și intervenția umană. Practica sa artistică urmărește modul în care percepția și experiența locului influențează felul în care înțelegem și construim mediul înconjurător.
Dinu Pamfil
Dinu Pamfil este student la grafică în cadrul Universității Naționale de Arte din București. Poemele și desene lui au apărut în revistele După Ziduri și Cuib Zine. A fost printre finaliștii concursului de creație literară pentru liceeni Z9 Contemporan și urmează să-și publice în curând volumul de debut, rumegânduri, la editura După Ziduri. A realizat grafica albumului de debut al Sofiei Zadar Ecotranarchy și a participat cu ilustrații pentru cartea bibliofilă Lorenzo de’ Medici: artă și poezie în Renastere, care a fost expusă în mai multe orașe din România și Italia. Ca voluntar, ajută cu organizatarea evenimentelor caritable pentru familii din Gaza ca membru al grupului Fundraisers for Falastin România.
Mihai Manole
S-a născut în 1985 în Buzău, unde a locuit pînă la terminarea liceului, din 2004 trăiește în București și din 2014 este psihoterapeut, cu specializări în domeniul psihotraumatologiei. A debutat în 2024 cu volumul “De piele ne va fi cel mai dor”, ca urmare a cîștigării concursului de manuscrise “Alexandru Mușina”. Entuziasmul și bucuria din jurul poeziei continuă, inclusiv în sensul căutării diferitelor forme de manifestare și publicare a ei - de exemplu Unboxing Brâncuși. Este recunoscător pentru bibliotecile pe care le-a avut la îndemînă, pentru poezie și, mai ales, este recunoscător persoanelor speciale pe care le-a întîlnit, care i-au adus mult bun și bine în viață.
Mihai-Aureliu Savin
Savin Mihai-Aureliu (n. 1995, Iași, RO) este artist vizual și lector la Facultatea de Arte Vizuale și Design a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Practica sa investighează modurile în care sistemele tehnice, sociale, instituționale, lingvistice sau de altă natură pot funcționa drept medii artistice. Premisa sa centrală este că noile medii apar prin împrumuturi din domenii extrinseci artei, artistul acționând ca un para- sau anti-utilizator care testează critic mecanismele acestor sisteme.
Nicu Popescu
Nicu Popescu este artist multimedia care lucrează cu sisteme generative, instalații kinetice și lucrări fulldome. Practica sa folosește cod și procese computaționale pentru a crea lumină, sunet, mișcare și spațiu. Lucrările sale au fost prezentate la MNAC București, UdK Berlin și în alte contexte internaționale din Europa și America de Nord.
Teodora Dobrota
Teodora Dobrotă este arhitect și artist vizual, iar practica ei se desfășoară la intersecția dintre design, instalație și medii mixte. Lucrările ei investighează memoria ca proces colectiv și spațial, cu un interes aparte pentru felul în care istoriile se înscriu în corpuri, materiale, infrastructuri și medii construite. Este atrasă de situri fragile, de munca invizibilă și de formele de grijă care rămân esențiale pentru un loc chiar și atunci când acesta nu le mai poartă urmele. Prin practica sa, explorează posibilitatea de a construi narațiuni spațiale care vorbesc despre tensiunile și actele comune prin care reimaginăm și locuim aceste fragmente de lume.
Vlad-Cristian Dragne
Vlad Dragne este fotograf și regizor, absolvent al masterului de Fotografie și Imagine Dinamică de la Universitatea Națională de Arte din București. În liceu, documenta cu un handycam viața cotidiană a clasei lui și a co-fondat clubul de film "B23", activ și în prezent. În timpul studiilor de licență în Film și TV la Universitatea din York, a dezvoltat o pasiune pentru tehnici fotografice alternative, analogice și istorice, ajungând să își construiască propriile echipamente fotografice. În practica sa, pornește de la experiențe personale și îmbină elemente mitologice și literare cu limbaj vizual din cinematografie și video art pentru a explora modalități de reconciliere a trecutului personal și național cu prezentul, fiind preocupat de mărturii ale înstrăinării, trecerii timpului și pierderii memoriei. Consideră că numai abordarea intersecțională poate spera să deslușească ambiguitatea și absurditatea hățișului informațional al vieții cotidiene.