Angelica Stan

Angelica Stan a debutat în 1999 cu volumul de poezie "Bumerang", la Ed. Cartea Românească, obținând premiul pentru debut în poezie. A publicat apoi volumele "Testul Umbrei" (2005), Clona (2009), ”Spații intermediare” (2016), ”Produse miraculoase” (2018), ”O femeie urmarește ploaia de la etajul opt” (2020), ”Exponate de artă brută” (2022) și ”Nimic mai fragil decât creșterea” (2024). A publicat grupaje de poeme în reviste precum Poesis International, Tomis, Vatra, Matca, România Literară, Luceafărul etc. Poemele ai au aparut în antologii precum Pielea mea răcește lumea (2025) și Versopolis (2024). A creat sau a colaborat la o serie de proiecte culturale interdisciplinare precum Tulbure/ Clar (Dâmbovița Delivery, 2025), Spații în lumina poeziei (Noaptea Muzeelor, 2023), Architecture Club 55 (ziar personal și volum de poezie, AFCN, 2024, coord. uncristian), Omission Possible (cu Mutual Loop/ Martina Tritthart, Holger Lang, Forumul Cultural Austriac, 2022), Reinițiere prin peisaj (cu Andra Panait, A&A, în cadrul Romanian Design Week, 2022), Identități fragile (cu Andra Panait, ARCUB, 2021), Un album ca o istorie a literaturii (AFCN, 2021, cu uncristian), Togetherness (RDW, cu Andra Panait A&A, 2021). Este arhitectă cu master și doctorat în urbanism, profesoară la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București.

O legătură perfect validă între forma abstractă a limbajului sculptural brâncușian și discursul feminin/ feminist al Minei Loy creată sub semnul metaforic al renașterii printr-o tehnică a șlefuirii care este, in aceste texte, sinonimă cu a dezvălui. Conștientizarea corpului ca formă vie într-un proces acut al trezirii este miza provocatoare și emoționantă a proiectului.  (Ștefania Mihalache, mentor)