Aurelia Mihai

Aurelia Mihai (n. la București, România) este o artistă vizuală și regizoare care trăiește și lucrează în Hamburg, Germania. Ea a dezvoltat o practică artistică bazată pe cercetare, care reflectă asupra procesului și explorează potențialul mediilor bazate pe timp pe care le utilizează, fie că este vorba de instalații video, film, fotografie, performance sau intervenții în spații publice. În opera sa, ea combină într-un mod complex aspecte ale documentării și cercetării științifice cu ficțiunea. Legendele și evenimentele istorice oferă adesea ocazia sau punctul de plecare pentru o examinare socio-critică a prezentului. Puterea narațiunilor sale artistice și cinematografice rezidă în legarea evenimentelor sociale și istorice de experiențele și amintirile subiective. În acest fel, ea negociază narațiunea, memoria și timpul într-o varietate de moduri, conferindu-le semnificație istorică și socială.

Aurelia Mihai a primit numeroase premii și a participat la numeroase expoziții personale și de grup, printre care la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, România; la Hamburger Kunsthalle; la Martin Gropius Bau din Berlin; K21 din Düsseldorf, la Muzeul Ludwig din Köln; la „The Worldly House” în cadrul Documenta 13 din Kassel, Germania; Muzeul din Salzburg, Austria; Museo Nacional Reina Sofia din Madrid, Spania; Muzeul Cobra din Amstelveen, Olanda; Muzeul de Artă Contemporană MOCAK din Cracovia; Muzeul de Artă Chelsea, New York, SUA; Muzeul de Artă Cheekwood, Nashville, Tennessee, SUA; Galeria Cass – Central House, Londra, Marea Britanie, Centrul de Artă Contemporană și Lumea Naturală, Plymouth, Marea Britanie, Galeria Institutului de Arte din Sheffield, Universitatea Sheffield Hallam, Sheffield, Marea Britanie, la Centrul Pompidou, Paris, Les Abattoirs - Musée - Frac Occitanie din Toulouse, Franța, BenalSur, Muzeul National de Arte Visuale din Montevideo, Uruguay, Palatul Artelor din Napoli, Italia, și Muzeul Național de Artă al Secolului XXI (MAXXI) din Roma, Italia.

Plecând de la procesul Brâncuși versus Statele Unite, proiectul transformă un moment esențial din istoria artei într-o investigație despre autenticitate, autoritate și felul în care atribuim valoare imaginilor și obiectelor. Cercetarea istorică și componenta vizuală se susțin reciproc și construiesc un proiect cu o direcție foarte clară. (Carmen Lidia Vidu, mentor)

„The Process/Procesul”   

Proiectul propune o instalație de tip vitrină muzeală care reconstituie, prin obiect, fotografie și document, celebrul proces Brâncuși v. United States (1927–1928) — momentul juridic ce a impus recunoașterea oficială a artei moderne. Relevanța sa pentru Open Call-ul „Unboxing Brâncuși" stă în felul în care artistul transformă chiar mecanismul de legitimare instituțională a operei lui Brâncuși în material de lucru: o placă gravată „Exhibit A", o lupă de epocă și un negativ pe sticlă reconstituit analogic, pornind de la o imagine digitală de proveniență incertă, alcătuiesc împreună un „dispozitiv de probă" în care privirea publicului preia rolul actului de examinare juridică. Cercetarea urmărește trei paliere ale „procesului" — juridic, fotografic și artistic — și, printr-o incertitudine asumată asupra autenticității imaginii-sursă, deschide o reflecție critică asupra verificării și autorității în epoca imaginilor generate de inteligență artificială, cu posibilitatea ca instalația să se completeze ulterior din arhive vamale și instituționale (inclusiv MoMA).