111invers1

111invers1 e un tandem de creație și dialog interdisciplinar fondat în 2020 de artiștii Lumi Mihai și Mugur Grosu în ideea de a aduce împreună arte complementare. Zonele principale de lucru sunt poezia, memoria și spațiul public. Numele grupului e un simbol grafic intraductibil: patru cifre 1 încolonate, cu a treia reprezentată invers - simbolizând alteritatea și dialogul, dar și derizoriul tentativei de a-l „transcrie” ad literam. Tandemul a realizat o serie de lucrări cu caracter permanent în spațiul public (o picto-poezie murală la Sibiu, o instalație în București, 4 instalații în Reșița, 6 intervenții în Timișoara), a susținut spectacole performative în toată țara dar și în Frankfurt sau Budapesta, și a participat la numeroase expoziții și manifestări colective, în special prin /SAC - Spațiul de Artă Contemporană.

Instalația [poesía] sin fin; a ieșit în evidență prin faptul că a adăugat poezia în ecuația sculpturii, transformând-o într-o experiență participativă potențial infinită, articulând un dialog fresh între limbaj, ludic și memorie culturală. Instalația poetică interactivă invită publicul să devină coautor, demonstrând că esența poeziei/ sculpturii nu se află într-un text/ volum definitiv, ci în nesfârșita posibilitate a combinațiilor și interpretărilor sale. Un element original este folosirea abacului (unealtă de inspirație arhaică) ca mecanism contemporan de generare (cuantificare) poetică continuă iar principiul serialității și „mărgele” brâncușiene înșirate pe ax ne menține în aria de interes brâncușian. (Dan Vezentan, mentor)

„[poesía] sin fin” 

Proiectul este despre o instalație interactivă de tip abac: 121 de cuburi din lemn, câte 11 înșirate pe fiecare din 11 tije metalice, fiecare cub purtând pe cele patru fețe câte un cuvânt inscripționat cu foiță de schlagmetal. Alinierea perfectă a fețelor revelează patru poezii „definitive", dar orice altă combinație, orizontală sau verticală, deschide un teritoriu nesfârșit de asocieri posibile — o poezie care nu se epuizează niciodată. Relevanța pentru Open Call-ul „Unboxing Brâncuși" stă în dialogul direct cu Coloana fără sfârșit: serialitatea modulelor reia ideea „mărgelelor" înșirate pe ax despre care vorbea sculptorul, lustrul auriu al cuburilor ecoul alamei pulverizate pe module, iar gestul de reducere a poeziei la cuvântul-unitate reia lecția esențializării, centrală în opera lui Brâncuși. Titlul parafrazează filmul lui Jodorowsky, Poesía sin fin, adăugând acestui joc combinatoriu o miză existențială: cu cât privitorul se îndepărtează mai mult de textul „definitiv", cu atât i se arată mai vast teritoriul poeziei.