Winner

Dinu Pamfil

Category
Poetry
Edition
2026
Dinu Pamfil

Biography

Dinu Pamfil este student la grafică în cadrul Universității Naționale de Arte din București. Poemele și desene lui au apărut în revistele După Ziduri și Cuib Zine. A fost printre finaliștii concursului de creație literară pentru liceeni Z9 Contemporan și a publicat de curând volumul de debut, rumegânduri, la editura După Ziduri. A realizat grafica albumului de debut al Sofiei Zadar Ecotranarchy și a participat cu ilustrații pentru cartea bibliofilă Lorenzo de’ Medici: artă și poezie în Renaștere, care a fost expusă în mai multe orașe din România și Italia. Ca voluntar, ajută cu organizarea evenimentelor caritable pentru familii din Gaza ca membru al grupului Fundraisers for Falastin România.

Jury's Motivation

Propunerea vine în întâmpinarea temei proiectului prin ideea esteticii neclarității ca răspuns la estetica modernistă a formei pure, și prin modulațiile ironice în care adresează problema limbajului în traducere și în arta vizuală. Tonul și limbajul ireverențioase intră în dialog cu manifestele avangardiste, iar inserțiile în care se atinge problematica queer dau propunerii și o dimensiune politică de adresat. (Ștefania Mihalache, mentor)

Project Description

"Am uitat că la masa tăcerii se tace"

baedeker

ultimul tremurat
tăiat
speculat
plimbarea
cuvântului
prin
cafenele caut un scop
caut
subiectului
un
scop o ardere o salvare a acestei lumi
caut
ecosisteme în care se vor putea auzi paşii
în
care se vor auzi
păsările
şi
se-ncheie ciclul ăsta
obosite
semne mai bine erau
adunătură
asemică
o
lungire perpetuă a datinilor noastre
de
la Ghilgameș încoace
prea
multe căutări şi prea puține ploi
ambițiile
noastre
legate
de scaunele astea fără picioare
cartografierea
lunii
în
ziua de mai
 
un
baedeker n-ar mai ajuta pe nimeni
cu
nimic
orientează-te
după
unde
doare mai tare
drumurile
sunt de mult
străbătute
zigzagul
intersecției nu mai mângâie
pe
nimeni
nu-i
bai
 

ciorbă (în patru părți)

1.
Nu mai pot citi nimic de când cu chestiile astea
Mă aplec mă asupra mă deasupra mă dedesubt
nu pot vedea
nimic
doar bețigaşe şi codițe
uneori găuri şi iar o iau de la capăt
e greu cu atenția asta fragmentată
am început să visez doar diftongi
nimic mai adevărat decât vocalele hibride îi spuneam prietenei mele când mă învăța persană
 
fadat besham mă sacrific pentru tine sigar dari dar eu nu vreau nicio țigăra mereu dau afară tot fumul tot aburul niciodată n-am ştiut diferența dintre ele, la un moment dat mi-a zis cineva şi doar am scos din cap diferența am împrumutat-o doamnei de la metrou care vinde flori din textil şi
iar ne apropiem de problematica corpului
degetele sunt legate am zis,
ca tulpinile florilor din textil am zis,
am sudat eu personal falangele când nu se uita nimeni
m-ai întrebat de vertebrele tale
tandrețea de necuprins a apofizelor a articulațiilor îmi plimb mâna de-a lungul şi de-a latul spatelui tău schițezi mici cruci fără să-mi dau seama unghiuri
drepte
90 de grade
ce cald e ce caniculă este în jurul unghiurilor crucilor spatelui vertebrelor tale
erotica vertebrelor scrisă de-a lungul şi de-a latul trunchiului
plan anterior
încerc să scriu erotica ta dar sper să nu o fac forțată
oricum e doar o licărire o asociere de sensuri pescuiesc amintiri fictive din gaura mare a articulației craniului cu coloana
f o r a m e n  m a g n u m
devine inscripționată narativizată de cuvintele astea
 
ce ai vrea mai mult decât o friză
ia-mi degetele să ne sudăm corpurile întru protest ne întâlnim iar în țarcul de la universitate nu vrem să se comită genocid în numele nostru STRIGĂ nu vrem genocid şi toate lucrurile astea sunt atât de amestecate dau afară amestecul dimineața când vreau să mănânc nu mai pot să mănânc dimineața sunt un animal speriat
animal speriat de facultatea
de arte plastice doamne în ce lume am ajuns să trăim ce texte am ajuns să scriu să zic
îmi zic
 
2.
în liceu traduceam din latină corpus cu cuvântul
corp şi profa, scumpa de ea, spunea că trup
sună mai
firesc
dacă Ovidiu ar fi scris atunci în română ar fi zis corp sau trup
da
i-am răspuns şi a fost de acord cu mine
corpul e prea medical iar trupul
trupul e ca tulpina din terenul viran unde era cartierul Uranus
uneori ajung să pervertesc trauma colectivă într-o simplă
asociere
mi-am zis şi mi-am luat ghiozdanul de pe jos cu traducerile din latină
aveam tabele cu toate declinările
corpus corporis declinarea a treia
corpul tău
ce declinare are
atunci când te-am imaginat la pervazul ferestrei eram în parc mă gândeam intens să scriu
erotica corpului masculin
se uită antebrațul tău curios la mine când mă gândesc
la asemenea lucruri
textul e fertil antebrațul e fertil
mai sunt multe traduceri de făcut
transpunerea corpului în cuvinte ce chestie
transpunerea corpului în frescă când a văzut profesorul meu de desen cum picta Michelangelo fesele lui dumnezeu mi-a zis aici se vede că ăsta era lache dar îl acceptăm
corpul queer devine instituționalizat prin fesele lui dumnezeu şi eu tot la unghiurile drepte ale tale
mă gândesc
îmi zic
3.
şi iar începe
m-am surprins plăcându-mi
la mall
o familiaritate sintetică
albă
nu-mi invada albul ochiului, mallule
aparențele tale 
uneori mă apucă 
mă iau pe sus
dar nu mă las
domnule!
apără şi încheagă
împarte-mă-n magazine
magazie
închide-mă la ora opt
umple-mă cu cinematografe cu trailere cu vocişoare din alea
de vată
cu muzici prea tari
vreau în mine să-ți probezi pantofii
să auzi câte-un țipăt de copil care 
urcă atâtea octave de parcă ar vrea să demonstreze
că notele nu pot limita pe nimeni
îmi amintesc de frica cu care ne povestea Vero de scările rulante
maşinile morții
un pas greşit şi ajungeai pe loc
sfărâmat 
ai fi devenit un fel de mop
o cârpă de carne
pentru că nu ai aşteptat să pui piciorul
pe treaptă
şi l-ai pus în micul şanț care le desparte
şi care se transformă în niveluri foarte diferite
să nu mai zic şi de uşile alea rotitoare
micii hamsteri care suntem
intrăm hamsteri ieşim hamsteri
apără şi încheagă 
o mai mare matroană
peste mall amfitrioană
peste noi toți faraoană
deschide magazinele 
închide magazinele
opt paşi înspre scară
domnu’ să ne ceară
un sfat pentru urcare
o oră de uitare 
şi trei balustrade
închise stindarde 
deschise stindarde
şi dăi şi dăi şi dăi
până m-oi întoarce-napoi în odăi
faimosul erotism al corpurilor
ascunse sub scările rulante
trupuri sudate
vino cu mine să
ne dezmembrăm
 
4.
am pierdut legătura cu textul şi
prin extensie
cu corpul
nu ştiu unde să pun virgule și unde nu ortografia înoată foarte subtil prin corpurile noastre și se roagă de noi să nu scriem lucruri doar pentru a fi scrise
pălăvrăgeala obturează orice ar putea intra în relație cu forma corpului tău nu pot să mă dezobişnuiesc din a spune corp în loc de trup
la un moment dat am uitat că buclele fac parte din corp
oricum buclele tale nu sunt chiar bucle sunt mai mult fragmente wavy de păr dar nu îmi place cuvântul wavy pentru că nici chiar ca valurile nu suntem să fim
serioşi un pic ce dracu
valul tras de rădăcina părului îmi ziceai
rădăcinile cuvintelor din protoindoeuropeană se caută
poate atunci se putea vorbi
trebuie să facem hărți cu chestiile astea şi te intrebi unde e erotica eu nu am răspunsul acestor întrebări
dacă vrei răspunsuri du-te la Brâncuşi
a am uitat că la masa tăcerii se tace

am făcut niște prostii imense

 
O serie
de atacuri
asupra cuibului
din partea inteligenței artificiale
acum suntem chemați
către găsirea
oblăduirii prin
letopisețe
postumanismul —
ce găleată
plină cu nimic
trebuie
să ne întrebăm
de ce toate
siglele modelelor inteligente
(artificial)
arată ca
niște
anusuri mai mult sau
mai puțin
clare
 
vreau să mă artificializez
analog
să devin ultimul
fățarnic
duplicitar publicitar
să ridic două degete
și să spun
că de fapt
am ridicat trei
și se vor ridica
multe
probleme
 
în sfârşit
a venit timpul să
facem cele mai mari
năzbâtii
și după aceea să spunem
am făcut niște prostii imense
ca stickerul de la
scena9
și să facem trimiteri din astea
scoase tot din
cur
dar
din curul
analog

Gallery

Works and visual materials from the project.

Dinu Pamfil