Ana-Maria Anania — Unboxing Brâncuși

Biography

Ana-Maria Anania (n. 1995, Piatra-Neamț), a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași și a debutat în 2021 cu volumul de poezii "sleep paralysis", la editura Cartea de după, București. A publicat în reviste și platforme literare precum: Echinox, Zona literară, O mie de semne, Revista Kryton, Revista Conta, Parnas XXI, Axis Libri, Noise Poetry, Revista Planeta Babel, Revista Golan etc. Face parte din antologia Caietul de la Săvârșin #16, "mai deloc pomeniți", în urma participării în Tabăra de poezie de la Săvârșin din 2023.

Jury's Motivation

Având ca inspirație fragmentarismul și experimentalismul din poezia Minei Loy, acest proiect prezintă o poezie a corpului ca șantier de lucru al monstruozității. Monstruosul se creează live, clinic, prin extirpări, tăieturi și scobiri cu instrumentele poeticului în însăși carnea poeticității, atunci când poezia este egală corpului și corpul egal poeziei. Propunerile Minei Loy sunt ascultate într-un astfel de proiect autoreflexiv, în măsura fascinantă și autoanihilantă pe care numai estetica postumană o pune, cu generozitate malefică, la dispoziția celui care se încumetă pe acest teritoriu. (Ștefania Mihalache, mentor)

Project Description

"Fișe de observație"

Poems

Fișa de observație numărul câtva.100degânduri:
Fișa de observație numărul unselfie.câtevaclipiri:
Fișa de observație numărul unhalat-și-vociînbuzunare:
Fișa de observație numărul ogură-și-mănunchiurideochi:

Fișa de observație numărul câtva.100degânduri:

probabil aș fi un Lego interesant. iei o bucată de

ochi,

buza superioară,

jumătatea stângă de nas,

șuvița aia de păr rebelă, pe care am mai ras-o cândva,

alunița de pe obraz, de preferat fără firul de păr,

bărbia merge toată.

le amestecăm în bolul pentru mixer, fără palete, doar să le dea spaima puțin luciu. sparg niște zile în care am fost total invizibilă, le întind pe podea, lipesc din loc în loc dinții pe care mi-i scot doar în serile cu Lună Nouă. scot câte o bucată din bol și o înfig în locul potrivit. sau cuvenit. sau random, fie vorba între noi. iată. a ieșit. Picasso likes this. dar eu aștept să vină Dora Maar să imortalizeze asta.

așteptăm doar câteva ore.

o oră are 60 de minute de putreziciune.

dacă mă vezi, Dora a venit.

Fișa de observație numărul unselfie.câtevaclipiri:

chemi lumina spre tine. deschizi ochii și te împingi prin scările mișcătoare din iris. tălpile ți se adună în palme. nu sunt scări. e un carusel și pe fiecare scaun stă câte un zâmbet. (acum chipul zâmbește) când se declanșează blițul, țipăm în cor. aaaaaaaaaaaaaaaaaa fotografia e caldă. dacă o atingi, emoția se strânge ca un arici.

Fișa de observație numărul unhalat-și-vociînbuzunare:

e îngrămădeală aici.

am îndesat trei seturi de membre, organe și pieile făcute sul, presărate bine cu sare.

tăcerea se scurge fierbinte pe pulpele picioarelor. în urma jetului răsar hoarde de coșmaruri coapte. bucățile astea de carne stau la fezandat aici, în halatul ce se strânge cu fiecare respirație.

100% amintiri organice. a se spăla manual la 30 de grade.

halatul e o fașă. strânge tare, să nu crească strâmbe zilele.

dar e o fetiță aici, se ascunde printre cusături și ne împunge cu întrebări.

unde se termină pielea

și unde începe țesătura halatului?

e halatul o burtă de gravidă pe care trebuie să o roadem cu dinții?

când ieșim?

cine e femeia-clovn care rânjește, dar nu se joacă cu noi?

dacă deșirăm pieile noastre, ajungem la fericire?

de ce numărăm zilele crestând linii ca Robinson Crusoe?

halatul se strânge. pieile noastre se sudează puțin câte puțin. în final, poate ne cresc solzi de sirenă,

nu? nu? nu?

nu? nu?

nu? nu? nu? nu?

gura noastră e gura fetiței. dar tăcerea noastră nu e și a ei.

un strat de noi, un strat de ecou.

ecoooou nnnnoi

un strat de noi, un strat de ecou.

ecouuuuuu noooooiiiiiiiii

e o musaca și vom avea trei perechi de ochi, trei inimi și o singură limbă.

femeia-clovn se va lipi de ceafă și fetița o va împunge mereu cu întrebări. hahahahhaha

Fișa de observație numărul ogură-și-mănunchiurideochi:

toți porii mei sunt niște ochi căscați a mirare. se înmulțesc ca niște papiloame, atârnă și îi agăț sub gânduri. am ochi sperioși și fotosensibili, iar genele imită agitația picioarelor de păianjen și lipesc o clipire de altă clipire. de altă clipire

de altă clipire

CLIPIRE de altă clipire

când mă ating, mă împung cu degetele în irisuri, sunt lipicioși și umezi și ustură. bleaaah noaptea, am ochi care stau de pază și nu mă pot înveli niciodată. îi simt cum se mișcă, îmi înghesuie organele și își încurcă genele între ei.

VĂD TOTUL ȘI NU VĂD NIMIC.

vocile mele agitate sunt niște șpanuri care se înfig în globii oculari. poate sunt doar o specie anormală de efemeridă. CÂTE CLIPIRI MAI AM? mă umplu de patch-uri de pirat ca să nu ofensez oamenii când ies pe stradă. dintre pliurile cărnii răsare mereu un ochi verde care se holbează.

între coapse,

între sâni,

pe sâni, pe membre, printre firele de păr, între dinți ca o bucată enervantă de măr.

în loc de buric am un ochi mare și când mă deplasez, clipocesc în el toate fețele mele. dacă m-aș deșerta într-o farfurie, poate că te-ai simți privit de o PORȚIE IMENSĂ DE CREVEȚI. bleahhhhh