Alexandru Damian

Alexandru Damian este un artist interdisciplinar din București, cu formare în arhitectură și experiență în fotografie, video, gastronomie, securitate la incendiu, web development și inteligență artificială. Practica sa se dezvoltă la intersecția dintre tehnologie, artă, cercetare și tradiție, explorând modul în care inteligența artificială poate deveni un instrument de investigație, interpretare și colaborare umană, fără a înlocui dimensiunea sensibilă și materială a creației.

M-a atras felul în care proiectul aduce împreună poezia, biologia și tehnologia într-o formă care nu seamănă cu nimic altceva din selecție. Ideea de a traduce poezii nepublicate într-un limbaj de vibrații adresat unui organism viu produce o situație artistică neașteptată și profund personală. În același timp, proiectul vorbește despre memorie, despre ceea ce rămâne după dispariție și despre încercarea de a transmite mai departe o voce care altfel s-ar pierde. (Carmen Lidia Vidu, mentor)

„Poetul Anonim și Morile de Vânt”

Proiectul pornește de la treizeci de poezii nepublicate, scrise de tatăl artistului — poet stins din viață la treizeci de ani, acum treizeci de ani — și rămase timp de trei decenii într-un dosar. Relevanța pentru Open Call-ul „Unboxing Brâncuși" stă în modul în care lucrarea traversează, ca și practica lui Brâncuși, granițele dintre discipline: instalație din beton, poezie, fotografie macro și documentar se contopesc într-un singur gest ritualic de traducere. Fiecare poem a fost convertit, vers cu vers, într-o „gramatică vibratorie" (frecvențe FM între 65 și 98 Hz) și transmis, un poem pe zi timp de treizeci de zile, unei culturi de Physarum polycephalum — un organism care nu citește, ci simte vibrația ca presiune fizică și răspunde prin rețele, migrații și retrageri. Documentarul de aproximativ zece minute urmărește această traducere între limbaj uman și comportament biologic, alături de timelapse-uri macro ale organismului și de vocea unui actor, îndrumat de cea mai bună prietenă a poetului, care recită din manuscris. Legătura cu Man Ray este metodologică, nu stilistică: imaginea nu ilustrează organismul, ci înregistrează urma fizică a unei interacțiuni — exact felul în care fotografia, pentru Man Ray, era urmă a unei interacțiuni, nu fereastră către o realitate.